Şi, în sfârşit, e gata. Am pus reţetele lui mamaie pe blog. Am început acest mini-proiect acum şase ani. Prima postare am făcut-o înainte de parastasul de un an. Weekend-ul trecut a fost parastasul de şapte...
Daca făceam doar o postare pe zi nu ar fi trebuit să îmi ia mai mult de un an. Dar asta e, sunt comod. Sau poate că nu am avut timp. Sau am avut alte lucruri de făcut... Sau, sau, sau... Motive să te scuzi găsești întotdeauna...
Cert este că nu am uitat. În general sunt un tip care-și ţine promisiunile. Iar promisiunea de a pune pe net reţetele - nu chiar toate, doar cele mai importante - lui mamaie am dus-o în sfârșit la capăt.
Știți, am auzit o glumă odată mai demult:
CÂND UN BĂRBAT SPUNE CĂ VA FACE UN LUCRU, ÎL VA FACE. NU E NEVOIE SĂ I SE REAMINTEASCĂ ACEST LUCRU ÎN FIECARE AN.
Așa și eu...
Acum nu rămâne decât să vă urez "Poftă bună!".
Mamaie chiar făcea cea mai gustoasă mâncare. E drept, nu respecta aceste rețete 100%. Gusta, mai punea ceva, iar gusta. Dar găsești niște linii directoare în rețetele ei astfel încât să te ducă pe aproape de gustul acela al copilăriei.
